Iubire...un cuvant pe care aproape nimeni nu-l intelege,dar e folosit mult prea des. Totusi eu oare in ce directie ma indrept? Erai startul meu...mi-am pus incredere in tine si in bunul Dumnezeu,mi-ai redat puterea de a crede.Ce greu mi-e sa vorbesc despre tine la trecut.Oricat de mult rau mi-ai fi facut,nu pot sa te uit,Lupt, dar nu pot sa castig. Cel mai greu e atunci cand lupti cu armele tale si nu le poti folosi.Mi-e dor de soaptele dulci si de privirea ta care imi dadea mereu fiori.Si doare sentimentul de iubire din mine.Mi-e greu dimineata sa ma uit spre soare singura,sa ma gandesc ca in locul meu e altcineva care iti saruta fata.Dar asta a fost...prezentul imi largeste rana,iar poza cu noi doi inca o mai am si imi trezeste amintiri frumoase.Imi spunei multe lucruri,m-ai invatat cum sa traiesc in lumea aceasta rea .Spuneai mereu ca tu ai dreptate ,eu ziceam ca stiu destule ,dar se pare ca tot la vorba ta am ajuns.Acum imi pare rau ca nu am gandit mai repede..Dar totusi acum eu chiar imi doresc sa fi fericit!Adorm in fiecare noapte cu gandul la el,amintirea lui ma sfasie si nu-mi da pace .Nimeni nu poate trezi din vise,nimeni nu mi te poate lua.Acolo esti cum vreau eu si esti numai al meu.Pacat ca nu pot schimba visele cu realitatea.(inspirat din Vescan - Cu gandul la ea... )
